Omul ca o problema fundamentala

   Dintre toate subiectele asupra carora se poate reflecta,nici unul nu suscita mai mult interes si nu are o mai mare importanta decit cel care priveste omul insusi.Ce sunt eu? Cine sunt eu? Cum se exzplica existenta mea? Are viata vre-un sens? Ce este moartea? Daca vrem sa ne intelegem pe noi insine,ne sunt necesare raspunzuri la asemene aintrebari;avem nevoie de raspunsuri ca sa ne putem gasi un loc propriu in lumea in care traim,un loc pe potriva noastra astfel incit sa ne dobindim si sa ne mentinem echilibrul interior.
Fiecare dintre noi se afla adesea ins ituatia de a pune intrebari celor din jur,ori de a raspunde la intrebarile pe care ceilalti ni le adreseaza.
    Sa presupunem ca va intilniti cu un prieten care va spune ca tocmai a cumparat un disc al formatiei sale preferate,Il intrebati : de ce ai cumparat acest disc? Prietenul va putea raspunde,de pilda,ca a cumparat discul fiindca acesta cuprinde melodii pe care nu le are inregistrate.Un asemenea raspuns pare sa fie multumitor;faptul ca prietenul nu are melodiile inregistrate este un motiv suficient de serios ca sa justifice cumpararea discului.Dar sa presupunem ca atunci cind ati pus intrebarea veati in minte altceva,de exemplu voiati sa stiti d ece a cumparat acel disc si nu dicsul compact cu acelasi continut,sau voiati sa stiti de ce nu si-a cumparat o carte,car ecosta tot atit si de care avea mai mare nevoie etc.
In aceste cazuri,raspunsul prietenului dumneavoastra nu mai este la fel de multumitor: un raspuns acceptabil nseamna invocarea altui motiv,de pilda acela ca prietenul dumneavoastra nu are pick-up adecvat pentru discul compact ,ori ca si-a cumparat dja cartea respectiva
    Exempul dat anterior poate sugera ca la ntrebarea: ,,Ce este omul?,, raspunsul pe care il primim ne multumeste in functie de asteptarile noastre.Problema este atunci de a vedea daca la intrebarea ,,Ce este omul?,, exista asteptari.In mai multe din aceste cazuri,la intrebarea pusa am incercat sa dau o difinitie.Am vazut ca,in funcite de asteptarile celui caruia ii raspundem,putem formula diverse raspunsuri.Cind este intrebat : ,,Ce este omul?,, un anatomist ne va rapsunde invocind caracterisitici care diferentiaza anatomic omul de celelalte animale;la rindul sau,un psiholog va incerca sa raspunda invocind trasaturi ale constiintei si vietii sufletesti;un econimist va defini omul ca agent econimic sau consumator etc.
Oricare din incercarile mentionate de a caracteriza omul am lua,ele nu par sa ne poata explica,in acelasi timp,toate tipurile de actiuni omenesti.
     Dar ce sunt,prin urmare? Un lucru ce cugeta.Ce se indoieste,intelege,afirma,neaga,vroieste,nu vroieste,totodata imagineaza si simte ... Prin urmare,di simplul fapt ca stiu de existenta mea si observ totodata ca absolut nimic altceva nu apartine firii sau esentei mele,in afara faptului ca sunt fiinta cugetatoare,inchei pe drept ca esenta mea consta in aceea doar ca sunt fiinta cugetatoate.