duminică, 18 martie 2012

Dorinta

Stau si privesc la cer cite odata,
Cum norii lin se misca neincetat
Atuncea imi doresc ca ei sa se desfaca
Si sa-mi apara sus un ingeras.
In mina el sa tina o carte mare
Sa o deschida vreau eu s-o citesc
In ea sa fie scrisa viata care,
Eu o traiesc,iubesc si pretuiesc.
As vrea ca sa citeasc in ea
Unde gresesc si cum sa procedez,
Atunci,cind tare ma incurca plinsul
Si foarte greu din plins eu ma opresc.
Sa scrie in ea tot restul vietii
Si sa ma invete cum eu sa traiesc,
Sa aflu-n ea chiar si venitul sfirsitului.
Stiu,fara sa greseasca om nu este
Si sa nu gresesc ma starui eu,
Vreau sa-mi para viata o poveste
Veselasi zimbitoare ca sa fiu mereu.
Dorintele apar în noi fara sa ne avertizeze, fara sa ne ceara parerea, ele vin pur si simplu si... îsi cer dreptul la împlinire. Multe par la prima vedere vise îndepartate greu de atins, altele sunt la un pas distanta si trebuie doar sa îl facem. Uneori le tinem secrete pentru ca ne simtim vinovati pentru ele. Alteori le credem prea înalte pentru noi. Uneori nu avem curajul sa credem cat de simplu se pot transforma din vise în fapte de viata. Întotdeauna sunt legate de emotii. Uneori sunt intense, uneori sunt luminoae iradiind bucurie, alteori par franturi de vise rasarite din neanturi umbroase, sau venite parca dintr-o lume straina.
Deseori ne întrebam de ce se naste în noi o anumita dorinta si nu alta? De ce ele nu ne dau pace daca le ignoram? Care e sensul lor? Rostul lor în viata noastra? De ce uneori ne ranesc sufletul, nasc în noi tensiuni si nelinisti, uneori chiar un gol interior ce ia forma dorintei ce se vrea împlinita. Si... ce eliberare binecuvantata simtim daca le împlinim.Tot universul canta în noi cand ne împlinim o dorinta intensa. Zburam!
De ce? E simplu. Fiecare dorinta e o rana a sufletului. E un strigat interior proiectat în afara, ce îmbraca o forma sau alta. Fiecare dorinta e un gol, o bucata rupta din suflet pierduta candva, e o vale ce vrea sa se transforme în munte.
Sau e o rana demult vindecata, transformata în aripa spre divinitate, ce a luat forma de menire, predestinare, datorie fata de ceilalti. Si indiferent care ar fi aceasta menire, are rolul secret de a vindeca alte rani, ale altora... asa cum au fost ale noastre, însa noi fiind acum în cunostinta de cauza.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu